indiferent de motivatia financiara sau de pasiunea pentru meserie ar fi fost normal, ca un jurnalist de talia lui, sa-si pastreze detasarea, echilibrul, judecata rece si cumpatarea cu care i-a obisnuit pe telespectatori.
ultima luna-cea cu campania electorala- si ultimile zile - cele cu "surprizele' premeditate ale lui Basescu, din timpul si de dupa referendum- au scos la iveala un Turcescu oarecum inedit (pentru mine), previzibil (pentru altii) : patima manifestata vizibil in mimica (incruntari ghiduse, o sparanceana ridicata ironic, o grimasa prea .... vizibila etc.), gesturi prea largi (foiala de pe scaun, miscarea atat de impulsiva a degetului aratator catre cel din telefon, incat telespectatorul avea impulsul sa se fereasca sa nu-i intre in ochi, tendintaabia stapanita de a trece peste masa ce-l desparte de invitati etc.), debit verbal de nestapanit, aproape agresiv, concedierea aproape neeleganta a celui de la capatul firului, care, ce-i drept, incepea sa bata campii cu gratie...
am convingerea ca in spatele acestor manifestari nu se afla o simpatie politica sau alta -in situatia aceasta totul ar fi fost explicabil, s-ar fi incadrat in limitele circumstantelor atenuante.
tocmai de aceea acest domn Turcescu pare cu totul altul - prea patimas, usor haotic si dezechilibrat; iar pana la ridicol si penibil nu e decat un pas; sunt perfect de acord cu faptul ca o astfel de meserie, in astfel de momente, poate impinge spre inevitabile alunecari; toata intelegerea noastra!
dar domnului Turcescu pare a i se potrivi detasarea echilibrul, judecata rece, cumpatarea...
de exemplu, imagini de revazut, atitudini de revizuit:
1. domnul Turcescu la TVR in ipostaza de invitat spunandu-si parerea despre...:"m-am saturat...". 2. domnul Turcescu primeste in direct o stire bomba despre eliminareac din statutul PD.... 3. domnul Turcescu fata in fata cu CTP despre violenta fizica si verbala...
scl
p.s. aceasta epistola este adresata domnului Robert Turcescu, acest "doamna Firea" al unei realitati paralele.
